În 2019, Days Gone a sosit cu zgomotul unei Harley și pașii precauți ai unui joc care nu știa exact cum dorea să fie perceput. Era zbuciumat, ambițios, imperfect și mult prea ușor pentru oameni să-l considere doar „alt joc cu zombi de la Sony.” Dar timpul are un mod amuzant de a schimba percepția.
Acum, cu remasterizarea pentru PS5, Days Gone revine cu o răzbunare: rafinat și tăiat la cea mai subțire formă a sa, funcționând pe putere pură și fiind în sfârșit capabil să țină pasul cu propriile sale ambiții.
Performanță
Pe PS5, pustietatea Oregonului respiră în sfârșit, și este uluitoare. Remasterizarea aduce o rezoluție nativă 4K și un 60fps extrem de fluid care transformă complet experiența. Ecranele de încărcare, odată frecvente și stângace, sunt aproape inexistente. Munca de texturare este mai clară, iluminarea este mai dinamică, iar sălbăticia acoperită de ceață din Farewell se simte atât mai frumoasă, cât și mai periculoasă ca niciodată.
Nu este un remake complet și nu trebuie să fie. Acesta este Days Gone dezlegat de lanțurile tehnice care odată l-au ținut înapoi. Creșterea performanței este deosebit de vizibilă în timpul întâlnirilor cu hoardele, unde sute de Freakers te pot asalta în timp real fără niciun fel de ezitare. În 2019, aceste momente puneau PS4-ul la limită. Pe PS5, sunt fluide și palpitante.
Gameplay
Ciclul de bază al jocului din Days Gone rămâne intact. Ieși cu motocicleta, caută resurse, supraviețuiește. Repetă. Și acel loop, acum eliberat de bug-uri și scăderi de cadru, devine ciudat de meditativ.
Este încă foarte mult un joc de tip survival horror ușor, un joc în care gestionezi resursele, îți pansonezi rănile și numeri gloanțele înainte de a trage vreodată. Dar adăugarea haptics-urilor PS5 adaugă o dimensiune tactilă care face experiența mai convingătoare. Vibratia motorului tau si reculul pusculitei tale par mai grele.
Stilul de luptă este brutal și eficient, chiar dacă nu este la fel de rafinat ca altele contemporane. Împușcăturile pot fi rigide, iar inteligența artificială poate fi instabilă, dar tensiunea rămâne puternică. Mai ales când ești doar tu, o grajd în ruine și o hoardă care se revarsă din toate părțile.
Bătăliile cu hoardele sunt încă cea mai mare forță a Days Gone. Sunt puzzle-uri înfricoșătoare învăluite în haos în timp real. Vei învăța să gândești rapid, să planifici rute de evadare, să pui capcane și să te rogi să ai suficiente molotovuri. Acum că funcționează fără probleme, strălucesc cu adevărat.
Povestea
Days Gone Remastered Inima narativă a Days Gone se află în personajul principal, Deacon St. John: un motociclist, un veteran și un om distrus de lume, dar totuși suficient de încăpățânat pentru a lupta împotriva ei. Sam Witwer oferă o performanță fantastică, dură la margini, dar emoțional bine fundamentată. Deacon nu este nici erou, nici anti-erou, el este un supraviețuitor. Și în Days Gone, asta înseamnă ceva.
Povestea își ia timpul necesar. Uneori prea mult. Primele ore se concentrează puternic pe misiuni repetitive de tip „fetch” și bravada de motociclist, dar treptat dezvăluie straturi de durere, loialitate și pierdere. Legătura dintre Deacon și Boozer este deosebit de bine scrisă, având părți egale de frăție și durere.
Și apoi este Sarah, soția pierdută a lui Deacon, a cărei prezență bântuie întreaga narațiune. Când jocul se îndreaptă spre găsirea ei, schimbă furia cu speranța, și deși nu toate firele narative se leagă, există suficiente motive pentru a ne pasiona — mai ales în remaster, unde secvențele cinematice se încarcă mai repede și ritmul se simte mai strâns.
Designul lumii
Oboseala de jocuri open-world este reală. În 2019, Days Gone părea că a sosit prea târziu la petrecere. Dar în 2025, abordarea mai lentă și mai ancorată în realitate a jocului se simte ca o gură de aer proaspăt.
La revedere, Oregon nu este o lume plină de icoane sau de loot drops, este o lume care vrea să asculți vântul, să fii atent la rezervorul de benzină și să te întrebi dacă următoarea tavernă are un kit de prim ajutor. Taberele au personalitate, sălbăticia ascunde secrete, iar Freakers se ascund în locuri care par plauzibil locuite.
Conținutul secundar poate părea încă repetitiv, deoarece curățarea cuiburilor, vânătoarea de recompense și taberele de ambuscadă se amestecă toate, dar remasterizarea face ca traversarea să fie atât de fluidă și satisfăcătoare încât munca repetitivă rar devine o problemă.
Days Gone rămâne polarizant. Încă păstrează o parte din stângăciile sale din 2019: designul misiunilor se bazează mult pe „mergi aici, împușcă-i,” stealth-ul este de bază, iar scenariul alunecă ocazional în melodramă. Dar ceea ce îi lipsește în eleganță, compensează cu suflet.
Există o duritate în acest joc. Nu reinventează genul, dar se menține pe calea sa, iar până când se învârt genericele, vei fi trecut prin iad alături de Deacon St. John.
Concluzie
Days Gone: Remastered nu cere o a doua șansă, o merită. Pentru mine, acesta nu este un capodoperă, dar este un joc cu viziune, voce și o greutate emoțională autentică. Ceea ce era odată un outsider zbuciumat este acum una dintre cele mai bine realizate experiențe de tip survival horror de pe PlayStation. Dacă l-ai ratat prima dată, nu face aceeași greșeală de două ori.
Days Gone: Remastered este acum disponibil pentru PlayStation 5.
